Suferintä sau obisnuintä?!

            Dupa atata timp de pauza...am gasit in sfarsit puterea de a reincepe sa-mi scriu gandurile aici.Bineinteles ca asta se datoreaza bunei mele prietene Oana.Poate ca ati vrea sa stiti de ce n-am mai scris...de ce nu v-am mai dat niciun raspuns...ei bine nici acum nu stiu ce sa raspund,sau ce sa scriu,pentru ca nu stiu defapt ce se petrece cu mine...sunt schimbata si asta cred ca datorita plecarii !
           E greu sa te desparti asa dintr-o data de toti cei dragi si de toate tabieturile tale..iar acum simt numai un gol imens in sufletul meu care orice as face...nu se poate umple.Sincera sa fiu nu stiu ce lipseste din "A fi fericita"...pentru ca am aproape tot ce-mi doresc....in afara de prietenii mei.:-< E greu sa explic starile mele...dimineata ma trezesc fericita...plina de viata cu multe  planuri,dar pe parcursul zilei...ma doboara.Ma doboara sentimentul de tristete si de singuratate...si nu mai sunt capabila de nimic...doar de a ma uita la niste filme stupide...care sa-mi arate cum ar fi o iubire perfecta ...cu un baiat potrivit...Ei bine asta nu se prea poate intampla...majoritate ajungem singuri la batranete...negasindu-ne perechea,sau refuzand iubirea adevarata.
           Poate ca nu gandesc bine,poate ca nu procedez bine,poate ca sunt prea matura...sau poate ca nu e timpul sa-mi petrec deja viata cum si-ar petrece-o un adult parasit si dezamagit.Multi nu ma cunosc bine...se iau dupa vorbe,poate ca ar crede ca am totul....dar cei care nu au incetat niciodata din a-mi fi alaturi si a ma sprijini...stiu cum sunt eu defapt...cunosc adevarata Diana din mine.Recunosc,uneori sunt rea,razbunatoare,fitoasa si multe altele...dar sufletul nu ma tradeaza niciodata...si voi fi mereu aceeasi Diana pe care ati cunoscut-o cu adevarat.

    P.S.   Datorita ei,am revenit ! Sa nu te schimbi niciodata ! Sa nu te lasi influentata...pentru ca doar tu mi-ai mai ramas !