Suferintä sau obisnuintä?!

            Dupa atata timp de pauza...am gasit in sfarsit puterea de a reincepe sa-mi scriu gandurile aici.Bineinteles ca asta se datoreaza bunei mele prietene Oana.Poate ca ati vrea sa stiti de ce n-am mai scris...de ce nu v-am mai dat niciun raspuns...ei bine nici acum nu stiu ce sa raspund,sau ce sa scriu,pentru ca nu stiu defapt ce se petrece cu mine...sunt schimbata si asta cred ca datorita plecarii !
           E greu sa te desparti asa dintr-o data de toti cei dragi si de toate tabieturile tale..iar acum simt numai un gol imens in sufletul meu care orice as face...nu se poate umple.Sincera sa fiu nu stiu ce lipseste din "A fi fericita"...pentru ca am aproape tot ce-mi doresc....in afara de prietenii mei.:-< E greu sa explic starile mele...dimineata ma trezesc fericita...plina de viata cu multe  planuri,dar pe parcursul zilei...ma doboara.Ma doboara sentimentul de tristete si de singuratate...si nu mai sunt capabila de nimic...doar de a ma uita la niste filme stupide...care sa-mi arate cum ar fi o iubire perfecta ...cu un baiat potrivit...Ei bine asta nu se prea poate intampla...majoritate ajungem singuri la batranete...negasindu-ne perechea,sau refuzand iubirea adevarata.
           Poate ca nu gandesc bine,poate ca nu procedez bine,poate ca sunt prea matura...sau poate ca nu e timpul sa-mi petrec deja viata cum si-ar petrece-o un adult parasit si dezamagit.Multi nu ma cunosc bine...se iau dupa vorbe,poate ca ar crede ca am totul....dar cei care nu au incetat niciodata din a-mi fi alaturi si a ma sprijini...stiu cum sunt eu defapt...cunosc adevarata Diana din mine.Recunosc,uneori sunt rea,razbunatoare,fitoasa si multe altele...dar sufletul nu ma tradeaza niciodata...si voi fi mereu aceeasi Diana pe care ati cunoscut-o cu adevarat.

    P.S.   Datorita ei,am revenit ! Sa nu te schimbi niciodata ! Sa nu te lasi influentata...pentru ca doar tu mi-ai mai ramas !
              

     Am o tristete nemarginita in suflet ca nu sunt langa tine,de ziua ta,ca sa-ti pot spune La multi ani,si sa te strang tare in brate ! Asta e singurul cadou pe care ti-l pot oferi,daca se poate numi cadou ...Dar sa stii ...ca cel mai de pret cadou pe care il vei avea de la mine este prietenia adevarata care ti-o ofer zi de zi,ora de ora ! Si iubirea de sora pe care ti-o port ! Scriu cu lacrimi in ochi aceste randuri,pentru ca nu iti poti imagina cat imi lipsesti,cat imi lipseste ciocolata calda pe care o beam impreuna spre scoala,cat imi lipseste fiecare glumita de a ta..intr-un cuvant..imi lipsesti tu...Draga mea prietena ! Imi pare rau pentru tot ce ti-am facut,pentru faza cu bunica`ta si cu hainele,si mai ales pentru camasa,si pentru certurile pe care le aveam impreuna,dar sa stii ca nu erau cu intentie...defapt nimic nu a fost cu intentie...a fost poate din simpla prostie...pentru ca nu gandeam la momentul respectiv,si nu ma gandeam cat de rau o sa-mi fie fara tine cand am sa plec.Dar uite-ma aici,departe de tine,departe de tot,simtindu-va lipsa,si gandindu-ma fiecare moment la voi si la clipele frumoase petrecute impreuna.Stiu ca ...pentru tine,nu inseamna nimic distanta,si imi vei oferi in continuare prietenia ta neconditionata:-x [In care banuiesc ca sunt incluse si minutele pe care mi le ofereai mereu ! Sau nu ?! :-s] =)) Glumeam !

     Din pacate a trebuit sa spal uniforma...dar ce crezi?:x Semnatura ta nu s-a dus...Pentru ca ma iubesti:x !

                        La Multi Ani Iubita Mea !!! 

             Te iubesc mult :-x ! Si mie dor de tine ! Sa nu ma uiti :"> ! :*

                       Stiu ca tu credeai ca am uitat de ziua ta,dar....STIAM !!!! :D

Ana,cea pe care o iubesc !

Sincera sa fiu nu ne-am intalnit niciodata,desi bunica mea sta la cativa pasi de ea...Oricum asta nu ne impiedica sa ne intelegem suuuuper bine ! Ana e tipa care ma scoate din starile aiurea,care imi da sfaturi,care imi da melodii faine,triste sau vesele si cu care rad mereu !
Avem atatea in comun 8-> Doamneee...zici ca suntem doua picaturi astrale =))! Bineinteles ca blogu meu a pornit tot de la ea:"> [Trebuia sa mentionez asta:D]in timp ce vb cu ea mi-a spus ca si-ar face un blog,dar nu indrazneste,asa ca eu i-am luat-o inainte si mi-am facut prima:D Si asa starea mea de plictiseala nu-mi da alegeri mai bune...decat invatat...filme...mess si mai nou,...Bloguuuu:-x !

http://ochisorii-albastri.blogspot.com
Ea e Anny :-x Are niste postari...8-> mai bune ca ale mele:">

Special pentru tine...Obi al meu:-x

Andrei-Bernard-Octavian [Obi] este colegul meu,defapt fostul,cu care m-am inteles cel mai bine din prima.Pfff...am atatea de povestit despre Obilica al meu >:D<,dar nu prea am timp:-ss.Nu de alta da trebuie sa plec la Penny Market=))! Obi a fost mereu alaturi de mine...si la bine si la greu,si mereu a stiut sa fie un prieten adevarat,chiar daca avea el toanele lui (stie el in ce perioade:-L). Mereu ii furam sapca cu Andreea si fugeam prin clasa ca nebunele in timp ce el incerca sa ne prinda,sau ii mai furam geaca din cand in cand si ma plimbam prin scoala cu ea,si am ascundeam la baie pt ca imi era frica de el...nu de alta da stiam ce urmeaza la sf:)) ori un ciufulit original:>ori niste capace:-??...
Mi-a pastrat atatea secrete 8-> puteam vb cu el:-x tot...numai noi 2 stim ce prostii vb prin ora de franceza=)))) Mereu eram pedepsiti,pentru ca eu nu ma puteam abtine la glumele lui,si izbucneam in ras in timpul orei:))Odata chiar ne-a dat afara profa de franceza...si am stat aman2 pe hol 8-> !
Cea mai tare faza pot sa zic este de ziua mea,anul asta:"> cand ne-a pacalit pe toti ca pleaca in Siberia cu frac`su...chiar de ziua mea,eram asa trista:-< SI ce sa vezi=))Vineri dim de ziua mea...vine la mine cu un trandafir 8-> WoW! Eram asa placut surprinsa...Era el sau nu?:))Ma pacalise!!!Ne pacalise pe toti:))Doamne...a fost asa bun,incat toti am pus botu`...Dar eram fericita:D pt ca era acolo...de ziua mea:">alaturi de mine >:D< ! Imi cer scuze pentru cate i-am refuzat:( [stie el mai bine]:)) Dar nu a fost cu rautate:x Doar tineam la el prea mult:* ! Te iubesc,dragu meu prieten,Obi:X ! Si sa stii ca imi lipsesti mult... Cel mai mult imi lipseste sa ma iei tu de umar cum ma luai mereu,si sa imi spui "Nu mai fi suparata!" sau pur si simplu cuvintele tale,care te faceau atat de special >:D< !

Dezamagire ! [Special fetelor:">]

Cum e atunci cand prietenul tau te-a dezamagit?Atunci cand si-a batut joc?Mda...cam doare...chiar daca era sau nu important pentru tine,pentru ca tu ai vrut doar sa fii langa el,sa-l sustii si sa-l iubesti...Dar uite ca n-a fost sa fie asa...pentru ca el s-a dovedit a fi un porc si un nesimtit la sfarsit...:-J.
Ati stat luni intregi impreuna pana cand ti-a spus ceva gen: "Nu cred ca esti persoana potrivita pentru a fi cu mine...Eu mereu cand trebuia sa te ascult,te ascultam,dar tu...mereu ma luai peste picior cand aveam nevoie...!" [Whuuuaaaa! Ce-s ma cu vrajeli dastea de 2 lei?!Macar cautati-va si voi texte mai bune...nu kkt-uri dastea...]Dupa luni si luni,cat ai fost cu el,l-ai ajutat,l-ai ridicat si ai fost gata gata sa sari pentru el,se trezeste de-odata ca nu-i mai convine de tine...si ii place mai mult de fata de aseara,asa ca se gandeste sa bage niste texte dastea ieftine pentru a scapa de tine,nepasandu-i ca tu suferi si ca esti ranita...Ce spune..."Eu sunt baiat,trebuie sa ma intelegi..." Si pana la urma daca e baiat ce?nu e tot om ca si fetele?!:O Stii ce ar trebui sa faci? Sa mai dai incolo baietii...si sa faci o pauzaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa !!!!!!! Asta-ti trebuie ! Si sa fii mai pretentioasa,sa nu-ti mai alegi orice fraier ce-l intalnesti,ca vai esti disperata ca n-ai gagic,pentru ca ai destul timp,si sa-l lasi sa te merite cu adevarat,si sa nu fii fraiera,sa pui pret pe toti ratatii !

[Ca mine putine...da ca el sunt toti ;) !]

Sa nu ma intelegeti gresit...ca va vorbesc de sus sau mai stiu eu ce,pentru ca am trecut recent prin asta si stiu cum e...si ar fi mai bine,sa nu mai ajungem toate la statusu`ala:"Sunt rare momentele de pus in rama...! Si uite ca viatza n^are maini..dar tot itzi mai da cate o palma!;)"

Dor de tot ! :(

Dimineata asta a fost total aiurea...totul s-a intamplat de cand am auzit ca nu mai mergem la piscina:|dupa am inceput sa ma cert cu mama...ehh..infn.
Cand esti aici,singur si fara prieteni,simti nevoia sa faci ceva mereu care sa te ajute sa uiti de doru de casa,de doru de prieteni:-<...Nu-ti poti imagina cat de mult imi lipsesc toate lucrurile de acasa...adevarata mea CASA!!!
Imi aduc aminte mereu de surioarele mele...de-aia am si poza pe desktop cu ele:-L,de obiceiurile noastre....ufff sunt atatea...toata lumea ne stia de cele mai "trasnite"ce pot sa zic...eram atat de nebune cand eram impreuna,incat incepeam de la fluieratul baietilor,pana la cumpararea si mancarea lamaii pe strada=))
Mi-e atat de dor de ele:-[cine jtie,cunoaste]Mi-e dor sa-l tin in brate pe Matei,si sa-l numesc "sotu meu"...Mi-e dor chiar si de Mufla,care-mi citeste blogu mereu:D...ce mai...=))mie-e dor si de Tora:))sa rad umpic cu ea,"sa-i fac paru" Mi-e dor sa ma cert cu Ale,chiar daca noi nu prea ne intelegeam:-??stiu ca ma iubea,pt ca si eu o iubeam si inca o iubesc:-x:))Andreea...mi-e dor sa mergem la ea acasa si sa comandam pizza in timp ce ne imbracam in rochii elegante si faceam poze:X...:(
Cat imi lipsiti...si cat de trista sunt uneori cand imi vine cate un gand,de genu in minte : "M-au uitat,nu dau niciun semn,si-au facut prieteni noi!".
Atunci cand eram acasa,nu stiam sa ne apreciem una pe alta,ba ne certam,ba ne bateam:))dar totusi am inceput sa ne atasam,si sa ne simtim lipsa unei alteia...pentru ca eram cele 5 surori,nu?!Echipa Celor 5 Ratate !=))
Sa nu ma uitati:( ! Va iubesc,dragii mei colegi:-*![Si pe tine Mario:xDupa intelegeai ca e vb doar de ele..:(]

P.S: Oana sa stii ca mi-e dor si de palma ta handicapata cu care ma loveai:-L ! =)) [cand aveai crize]

Totul prinde culoare...

Usor,usor zilele petrecute aici au inceput sa prinda culoare,avand tot mai multe iesiri.In prima duminica,am fost la Fest [balci] unde am simtit adevarata schimbare,deoarece nu se compara cu cel din tara.Aici nu exista seminte,mici,manele,hoti,batai si gunoaie pe jos,totul este foarte organizat si curat.Sa vi-l descriu putin?:-?Poi...la intrare se gasesc standuri cu tot felul de haine si dulciuri de toate felurile.Dupa aceea urmeaza asa zise-le "tiribombe"iar apoi un fel de terasa,pe care poti sta civilizat la masa,sa bei bere si sa mananci,cu o mica scena unde cantau mai multe persoane.
Am trecut pe la un stand cu jeleuri,si ca deobicei,mi-a fost pofta si am mers sa cumparam.Eu ii spuneam mamei in romana ce vroiam,iar ea ii spunea vanzatorului in germana,iar spre surprinderea noastra,deodata tipul a zis ceva gen:"Puteti sa spuneti,ca inteleg!".WoW...am ramas uimita:))deci era roman:-??.Si ce crezi?Nu era singurul,peste tot erau romani,care lucrau ca vanzatori de bilete pentru"tiribombe":))!
Deci de aici va puteti da seama cat de disperati sunt romanii,incat accepta sa plece pentru o slujba josnica de a sta pe scaun,si a vinde bilete,unii chiar nestiind limba.Oricum ar fi...inceputul este greu pentru oricine aici,dar pe parcurs,se vede evolutia,si ca mintalitate dar si in partea financiara.In fine.Ce pot sa zic,m-am simtit super bine,si eram fericita,ca puteam vorbi lb.romana si in Germania!!!
La cateva zile dupa aceea,am fost intr-un oras din apropiere,numit Heidelberg,unde se afla si un castel foarte vechi.Prima data am mers la un spital,unde trebuia sa facem o vizita unui prieten.Pff greu de spus ca ma aflam in spital...semana cu un Mall=))!!!Vorbesc serios,deci am fost uimita,la intrare nici nu spui ca esti in spital...urcai un etaj,si dadeai de un magazin cu auto-servire care avea de la bauturi si mancare pana la reviste,si langa mai multe scaune si mese unde puteai sa stai linistit,sau o terasa super de unde se vedea privelnistea Gradinii Zoologice.
La plecare,ne-am hotarat,sa mergem la Zoo.Iti trebuie ore intregi ca sa poti vizita gradina aia:))sunt atatea animale,frumoase si atat de bine ingrijite,nici nu se compara cu cea de la Barlad,sau mai bine spus cu cele din Romania.Sunt enorm de multe animale,lei,camile,maimute,gorile,urangutani,ursi,pasari etc. care par destul de fericite.A fost minunat:-??.Iar spre seara,am mers la castel,teoretic nu l-am vizitat pentru ca am trecut cu masina pe langa el,in timp ce urcam pe muntele respectiv.Ehh...pare plictisitor,sau poate nu stiu eu sa povestesc ca sa va pot “impresiona”...dar daca erati acolo...

Primele zile in lumea cea noua

Heii,uite-ma si in Germania,chinuindu-ma sa ma integrez...prima mea zi aici,defapt primele ore:))pentru ca am ajuns la ora 17,au fost foarte obositoare,asa ca am povestit impreuna cu mama mea micile intamplari petrecute in lipsa ei...si apoi...somnnnnn!Ce vrei?Eram super obosita dupa zbor,nu e asa cum se spune:-?ca vai e relaxant si nu mai stiu eu ce....De abia miercuri incepea "Marea mea aventura".
O dimineata obisnuita,m-am trezit,m-am spalat...si am plecat cu maica-mea in oras:-??doar trebuia sa vad si eu locurile nu?!Bineinteles ca am fost in Mall la niste cumparaturi:-" apoi,ne-am intors acasa.Pentru prima zi a fost destul de bine:>in afara de faptul ca orice persoana care era in preajma mea mi se parea ca se uita ciudat la mine,parca simtind ca nu sunt de"a lor",dar am observat ca nu sunt singura straina care incearca sa se integreze:-??aici sunt de la drogati cu pierce prin nas,buza,limba si toate cele,pana la cele mai ciudate araboaice,care sincer pe mine ma inspaimanta:-ss !
Desi zilele pentru mine deveneau din ce in ce mai plictisitoare...deoarece mama mea era tot mai mult la munca,imi petreceam majoritatea timpului cu o pustoaica de 5 ani,jumatate romanca,jumatate italianca,frumusica foc.Usor usor,am inceput sa invat unele cuvinte,dar cel mai important este ca m-am apucat singura de invatat limba:-L ! Nu e asa de grea cum se spune,seamana foarte mult cu engleza,dar pronuntia este mai grea.Totusi,nu prea reusesti sa inveti singur,asa ca v-a trebui sa pierd un an de scoala,pentru a face cursul de limba.
Chiar daca imi este mai greu,nu vreau sa aud sa ma intorc in tara,pentru ca nu se merita !

Ultimele saptamani in Romania

De cand m-am nascut si pana acum,am trait numai in Romania langa familia si prietenii mei.Iti imaginezi cat de greu imi era sa ma mut in alta tara?!Ultima saptamana de scoala a fost cea mai frumoasa dar totodata si cea mai trista…ma atasasem mult de colegi…pana si de dna diriginta:)).Noi,fetele din clasa eram distruse…plangeam prin ore…pe sub banca…tousi de parca spuneai ca pleaca cine stie cine….si cand ma gandesc ca la inceput nu ma suporta nimeni.Erau mai mult decat prietenele mele…erau ca si surorile pe care nu le aveam…bineinteles ca ultima saptamana am stat numai impreuna,eram nedespartite.O ardeam pe afara…cu baietii…mai trageam si cate un plans…dar clipele acelea nu se uita oricat de importante sau nu ar fi.Si ca sa nu spun ca numai fetele tineau la mine…drept dovada baietii din clasa au fost atat de draguti in cat s-au gandit sa-mi cumpere un buchet de trandafiri ca si “amintire”de la ei.
Ultima zi impreuna a fost speciala,dar la sfarsit,la despartire am inceput toate sa plangem cu atata inversunare,pe drumul spre casa,incat,parintii nostrii au crezut ca ni s-a intamplat ceva grav de eram atat de triste…
Eh a trecut si ziua aceea si iata-ma la Barlad,fericita ca sunt alaturi de familia mea…urmau doua saptamni de relaxare..fericita si alintata de matusa mea. Imi pierdeam mai toata ziua pe afara cu prietenii…seara ma mai duceam cu varul meu prin club la unchimiu;))Dar incet incet m-am apropiat si mai mult de el,si am ajuns sa fim aproape nedespartiti si sa ne intelegem ca doi frati.Ei bine asa au inceput prostioarele tipice adolescentilor…stat noaptea afara pana tarziu…petreceri si multe altele.Era constient ca trebuia sa ma faca sa ma simt bine in ultimele mele saptamani in Romania.Dar acele saptamani au trecut asa repede,exact ca o ploaie de vara.M-au condus toti in gara,pentru a pleca in Bucuresti si dupa aceea in Germania,intr-o alta lume.Spre bucuria mea,era sa pierd trenul=))deoarece stateam linistiti pe terasa asteptand anuntarea trenului,dar fara rezultat.Urmatoarea zi avea sa plec in Germania…o alta tara,deja ma gandeam cum imi va fi…desi eram doar in tren.M-am abtinut atat de mult la urcare sa nu plang,cum n-am facut-o in toata viatza mea.Imi era greu.Foarte greu.Sa lasi oamenii cei mai dragi tie in urma..si sa te gandesti ca cine stie cand ii mai revezi,si ce se v-a intampla cu viata ta…nu e asa usor,crede-ma:( !